Salutare populatie!

Ma reintorc pe blog pentru a-mi promova si site-ul (destul de modest deocamdata). Ma simt cumva vinovata ca am neglijat in ultima vreme altarul asta pe care aduc drept ofranda gandurile mele, dar viata mea s-a umplut de activitati mai mult sau mai putin interesante, de natura sa imi ocupe timpul. Promit solemn ca revin cu vesti si imagini de la mine de acasa ("daca voi nu ma vreti, eu va vreu"), insa as vrea sa largesc putin conturul meleagurilor natale la intreaga "gradina carpatica", si ma refer aici la Transilvania si toate minunatiile pe care le-am descoperit pe parcursul unor excursii spontane, intamplatoare sau planificate.

Marturisesc ca, desi inca ma simt foarte legata de Apusenii mei, spiritul meu tanar imi cere noutate si aventura, istorie si arta sub orice forma. Cu toate ca ar putea suna stereotipic, "sunt insestata de cultura" si am constatat ca Transilvania este un izvor nesecat care abia asteapta sa fie sorbit cu nesat.

Drept dovada sta site-ul despre care vorbeam mai devreme si, cu toate ca multe dintre informatiile de acolo le-am preluat de pe Wikipedia (de dragul corectitudinii ), veti putea descoperi care sunt partile rupte din experienta mea, care probabil ca vor reusi doar foarte umil sa descrie monumentele incarcate si garbovite de-o istorie carunta.

Site-ul este aici:

http://www.scs.ubbcluj.ro/~mbir0415/

Lectura placuta, iar daca se intampla sa gasiti vreo gogomanie sau poate nu va place ce/cum e facut site-ul, va rog sa imi lasati (cel putin deocamdata) un ravas aici pe blog, pe care eu il voi primi ca pe o critica contstructiva.

Si uite-ma din nou pe blog cu suprizele promise.
Rog ca toti trecatorii sa-si arunce o privire asupra acestor imagini si sa ghiceasca ce oras este....
Fara sa lungesc misterul, este chiar Abrudul in anii 1920-1930

















Astept postari si imagini si de la alti impatimiti ai plaiurilor natale in speranta ca asa ne vom cunoaste Apusenii mai bine ca sa putem sa asiguram un viitor acestei zone.

Ce zici, cititor grabit? Merita sa-ti sacrifici 2 minute din timpul pretios ca sa imi impartasesti mie si altora ca noi cate un pic din viata ta?

Am uitat sa adaug ca in viitorul foarte apropiat voi posta niste imagini inedite. Aviz amatorilor! Pana atunci, sa ne asiguram starea emotionala necesara...

My Comeback

Dupa o absenta pe care nici macar eu nu mi-o pot ierta, revin in forta, cu energie proaspata acumulata pe perioada unei sesiuni interminabile si cu un dor de neimaginat de casa.
Cu toate ca nu sunt departe de casa, cu toate ca as fi putut sa fug in orice zi inapoi la ai mei, mi-am propus sa vad cat pot rezista chemarii plaiurilor natale.... si ia ghiceste! am suportat distanta pentru mai mult de o luna (insa doar eu si ceilalti ca mine stiu cat de dureroasa poate fi uneori chiar si o ora departe de mama, de tata, de patul meu.)
Provoc pe toti cei incercati de doruri si apasati de distante (mari sau mici) sa-mi impartaseasca in ce mod fac fata si cum reusesc sa isi pastreze curajul. Cine imi raspunde?
Eu, exceptand clasicul mod de a pastra legatura (telefonul, evident - ca doar, deh!, scrisoarea ajunge totusi destul de tarziu) ma mentin la linia de plutire rememorand mereu zilele deosebite, evenimentele cu o importanta aparte pentru mine sau pur si simplu o zi oarecare, in care ma invarteam prin jurul casei fara vreo activitate anume, savurand sentimentul de siguranta si liniste pe care il simte oricine cand e ACASA.
Poate pare banal, dar mie imi face mai bine decat orice doctorie prescrisa de vreun psiholog specialist. La fel de mult ma folosesc si de computerul meu (de ce nu?) cand plutesc printre amintirile placute rasfoind imaginile rapitoare de acasa(acum, de exemplu, am drept wallpaper poza asta :-) - cea cu drumul de tara)

Ah! Ce-ti doresc eu tie, draga cititor? stiu ca privirea doar ti-o odihnesti pe blogul meu, dar zaboveste un minut, atat iti cer, si cufunda-te si tu in lumea asta pe care o vezi in imaginile mele. Cel mai bun lucru e ca e gratuit!

Nicaieri nu-i ca la mine ACASA! Si mi-e dor de acasa!
Ca o scurta descriere a acestor 3 imagini spun doar atat: cele 2 biserici sunt din Abrud (in care exista peste 7 biserici) - Biserica Romano-catolica(dateaza de la sfarsitul secolului XIII) si Biserica Reformata Calvina(din secolul XVIII), iar peisajele - acasa undeva, si-ar pierde vraja daca as zice unde :P (dar, trebuie sa recunoasteti, TOTI cati treceti grabiti printre bloguri, ca asemenea locuri iti raman in minte si parca de indeamna sa visezi)

Salutarri si strangeri de mana sincere. Astept ca si alti impatimiti ai locurilor natale sa isi astearna cu litere digitale gandurile aici

Uite inca doua din perlele Apusenilor: Abrudul si Masivul Valcan.

Trebuie sa recunosc ca nu ma pot abtine: simt nevoia sa iti arat si tie, cititor grabit, cat de pasnic si frumos e la mine acasa. De fiecare data cand ma copleseste dorul de casa sau cand ma epuizeaza galagia si agitatia din oras, rasfoiesc pozele astea minunate si retraiesc momentele in care au fost facute (fiecare imagine in parte are povestea ei si pe fiecare am surprins-o si am trait-o la intensitate maxima).

Ce-ar fi daca am face cu totii la fel? Ce-ar fi daca ne-am picta toti gandurile intr-un blog ca acesta? aici sunteti bine primiti! Abia astept sa cunosc si alte persoane care afirma la fel de raspicat ca mine "Frate, ce frumos e la mine acasa!"

Bine v-am gasit si bine m-am gasit!

Imi fac intrarea in lumea haotica a bibliotecilor digitale, a personajelor cu 1000 de fete (care, daca stai sa te judeci bine, iti aduc aminte de tovarasii buclucasi ai lui Harap Alb), a muzicii bune sau filmelor nesarate cu o mica temere... Imi ajung oare cuvintele sa spun tot ce zace ascuns in mintea mea?? Oare o voce tanara si ne-experimentata ca a mea va reusi vreodata sa se faca auzita?

Si cel mai dificil lucru e sa-mi descoper gura si sa strig fara teama primul A, s'apoi un B si sa continui prin a-mi insirui gandurile..

Dupa primele cateva randuri am deja sentimentul ca sunt un viteaz care a trecut prin valuri si flacari si ma napadeste o dragoste fata de locul din care provin de parca numai gandul la reintoarcere mi-a dat suficienta forta si incredere ca sa suprvietuiesc razboiului pe care il duc de ani buni cu mine insumi.

Suna naiv, dar pana nu am facut un pas mai maricel spre dezvoltarea mea, nu am realizat niciodata cat de mult inseamna pt mine locul din care provin. Daca pana acum, era un real impediment, acum a capatat o valoare sentimentala imensa, poate mult prea mare incat sa incapa intr-un biet suflet sau care, cu siguranta, copleseste.

Locul, sau mai bine zis, zona de care vorbesc e Ardealul. Mi-e imposibil sa insir dintr-un foc intreaga semnificatie si incarcatura a notiunii de acasa , iar dezordinea din capul meu si entuziasmul ma fac sa nu pot spune mare lucru, asa ca voi incepe cu cateva imagini rupte din tabloul de acasa.

Mi-am permis sa rapesc o clipa din timpul care pare ca refuza sa treaca mai departe, si care face din satul meu natal Oaza Tineretii. Nu mi-e necesar sa caut sa descopar Elixirul Vietii si nici Piatra Filosofala, mi-e suficient sa ma gandesc acasa.

Ma intelegi tu, oare, vizitator grabit de bloguri? daca nu, voi incerca pe parcurs sa te determin sa devii un la fel de mare admirator ca mine al zonei Apusenilor, sau cel putin sa ma laud eu cu ce am...